Armand VELEANOVICI, PhD
psiholog clinician, psihoterapeut
Metoda Photolangage reprezintă un mod de comunicare în grup, realizat prin intermediul fotografiilor, ce își dorește să favorizeze relaționarea și reflectarea. Apropierea interactivă și socioculturală a comunicării ce se dezvoltă prin această metodă pune în poziție centrală nu doar subiectul individual, ci subiectul în interacțiune cu alți subiecți. Fotografiile sunt alese în așa fel încât să provoace gândirea și imaginația. Utilizat inițial în lucrul cu tinerii și adoptat mai apoi cu succes în formarea adulților pentru a facilita comunicarea, Photolangage devine un ansamblu de perspective psihologice și psihosociologice care au pătruns progresiv în câmpurile educației, formării, animării și psihoterapiei.
Metoda Photolangage antrenează lucrul în grup, având ca obiectiv conștientizarea. Metoda își propune să mobilizeze fiecare participant și să-l conducă într-un proces de dezvoltare personală, de lărgire a câmpului conștiinței, a reprezentărilor sale, a imaginilor personale. În aplicarea metodei se evidențiază trei aspecte importante: comunicarea în cadrul grupului, dorința de conștientizare și alegerea fotografiilor – stimul.
Comunicarea în grup
A comunica într-un grup nu este deloc ușor, iar dificultățile sunt multiple. Participanții pot simți jenă și timiditate, care îi pot împiedica să ia cuvântul în public. Aparent, introducerea fotografiilor în astfel de situații poate face și mai dificilă comunicarea. Fotografia este adesea percepută ca un mijloc de comunicare expresiv, dar rudimentar și puțin eficace, pentru că ea poate trezi impresii eterogene, interpretări personale sau comentarii divergente. Prezentând fotografia pe care fiecare a ales-o, participanții își dau seama că nu este ușor să spună ce vor cu adevărat să spună, și nu e ușor nici să fie ascultați sau să fie înțeleși cum și-ar dori. Confuzii, ambiguități, quiproquo-uri sunt frecvente în comunicare și mai ales când au ca punct de plecare elementele unei fotografii. Prin fotografii, asocierile sunt foarte puternice și implicarea afectivă prea puternică, astfel încât este dificilă înțelegerea persoanei care vrea să se exprime, a ceea ce dorește să comunice, căci adesea ceea ce împărtășește este altceva decât s-ar fi așteptat. Doar discuțiile în grup vor putea să lămurească neînțelegerile, să acopere lacunele și să accentueze aceea ce nu este spus. Un aspect al facilitării vine din prezența fizică a fotografiilor care devin obiecte mediatoare atunci când sunt utilizate de participanți. Fotografiile vor solicita imaginația fiecăruia. A privi o fotografie nu înseamnă să înregistrezi în interior precum o cameră video, înseamnă să reconstruiești, plecând de la aparențe, întrucât ele evocă elemente semnificative pentru subiect. Fotografia devine deci un element intermediar între realitatea internă și realul la care trimite.
Dorința de conștientizare
Metoda poate fi utilizată pentru a culege informații, cerând fiecărui participant să-și exprime punctul de vedere plecând de la alegerea unei fotografii. Pe parcursul sesiunii, participanții își pun întrebări, mai mult sau mai puțin personale și mai mult sau mai puțin serioase, după disponibilitatea interioară de moment. Acest lucru apare plecând de la alegerea fotografiilor, care îndreaptă atenția participanților spre ceea ce poartă în ei înșiși, înspre experiențele lor personale, reprezentările lor, spre imaginile lor interioare. Prezența fotografiilor poate de asemenea să trezească asocieri, amintiri, descoperiri și poate îmbogăți travaliul subiecților de elaborare și de poziționare. Înregistrarea în conștiință a unui element, până atunci absent, se face prin asimilarea progresivă. Acest proces de conștientizare este de fapt o construcție conceptuală nouă în plan cognitiv și o reorganizare care permite depășirea conflictelor din planul afectiv. Lucrând cu fotografiile, fiecare face, în timpul reflexiei și apoi în cel al comunicării, plecând de la problema pusă, un travaliu de restructurare și de reorganizare psihică, afectivă și mentală. Procesul de conștientizare se realizează printr-o practică concretă și critică a realității, cu trecerea la niveluri de conștiință calitativ diferite, pentru o transformare a realității. Conștientizarea apare deci ca un drum pe care suntem obligați să luăm în propriile mâini destinul, pentru o eliberare progresivă a ideologiilor dominante, pentru a dezvolta propria prezență în lume.
Alegerea fotografiilor
Deși la momentul apariției Photolangage fotografia ajunsese la stadii evoluate, moderne, totuși cei care s-au ocupat de această metodă au preferat să-și îndrepte atenția asupra fotografiilor alb-negru, care par să ajute participanții să elaboreze mai mult și apoi să comunice în grup. Alegerea unei fotografii se bazează pe ipoteza că aceasta captează atenția participanților, le trezește interesul, provoacă un travaliu de asociere și de legătură, putând să ducă la conștientizare. O fotografie trebuie să fie o creație originală, a cărei încadrare, compoziție, subiect, unghi de vedere, profunzime a câmpului și tratarea luminii fac ca invizibilul să devină vizibil. Calitatea fotografiilor este deci una din primele caracteristici ale colecției Photolangage. Fotografiile alb-negru solicită imaginarul, vor trezi implicarea și vor alimenta gândirea simbolică și interpretativă. Totuși, în lucrul cu adulții, s-a observat că fotografiile în culori au aceeași capacitate de a suscita interesul.
Grupul
În metoda Photolangage, participanții fac o muncă de grup plecând de la un obiectiv și de la o misiune, o temă precisă. Participanții se gândesc la experiențele lor, la interese, la conduite, fac o alegere de fotografii pentru a realiza tema și își interpretează ei înșiși alegerea. Din acest punct de vedere, Photolangage nu este un test proiectiv, dar utilizarea metodei poate facilita proiecțiile. Împărtășind grupului despre fotografiile lor, participanții conștientizează că vorbesc de fapt despre ei înșiși și nu doar despre fotografie. Căci scopul aici este ca participanții să își lărgească câmpul de conștiință. Pentru a avea o funcționare optimă a grupului de Photolangage, este necesar un număr de 10-15 participanți. Pentru buna funcționare a lucrului în grup, animatorul joacă un rol semnificativ, atât în constituirea grupului, cât și în propunerea unui obiectiv, stabilirea regulilor și modalităților de luare a cuvântului și de ascultare. Fiecare grup are un mod de funcționare specific, în sensul că funcționarea persoanelor în grup este diferită față de cea pe care aceștia o au în situația individuală. Trebuie să luăm în seamă două importante abordări: cea psihosociologică și cea psihanalitică. Abordarea psihosociologică pune accentul pe roluri, pe structuri formale și informale, pe dezvoltarea în diferite etape ale grupului, pe procesul de influență și de decizie, ținând cont de climatul afectiv și de etapele de dezvoltare sau de gradele de maturizare ale grupului. Abordarea psihanalitică, fondată pe explorarea inconștientului pentru a înțelege subiectivitatea umană, postulează specificitatea unei realități psihice în grup. Subiectul uman se dezvoltă în relația cu ceilalți și există deja o anumită experiență de grup care va intra în rezonanță cu situația prezentă a grupului. Abordarea psihanalitică permite să existe un cadru de ascultare și de a lua cuvântul, ținând cont de rețelele de afinitate ce se pot stabili, relații informale, influențe, leadership, comunicări, diferite roluri.
Animatorul
În utilizarea metodei Photolangage, animatorului i se cere să aibă competențe de lucru cu un grup și să se poată distanța de propriile alegeri și de reprezentările temelor lucrate. Responsabil de buna derulare a lucrului, animatorul poate să solicite participanților să realizeze unele sarcini, cerând în mod explicit implicarea membrilor grupului în anumite activități, precum reglarea timpului în lucrul cu grupul, centrarea asupra ascultării și facilitarea exprimării fiecăruia. Animatorul trebuie să fie familiarizat cu fotografiile pe care le va utiliza, în așa fel încât să nu fie surprins de propriile reacții. Pentru a putea să intervină cu pertinență în fața neprevăzutului, animatorul va trebui să cunoască cadrul teoretic în care se situează și să stăpânească obiectivele. Animatorul trebuie să prezinte clar obiectivul, derularea activității și tema-întrebare și va trebui să facă față eventualelor dificultăți care ar putea apărea. El trebuie să trateze cât mai bine o dificultate în cursul lucrului: refuzul de a alege o fotografie, refuzul de a lua cuvântul, intervenții intempestive repetate. Animatorul va trebui să aducă aminte grupului cadrul și problemele implicite, precum și responsabilitatea fiecărui participant în lucrul în grup. Nu e de dorit ca unii participanți să se transforme în observatori în lucrul în grup, dacă acest lucru nu a fost decis la începutul lucrului. Uneori există situații în care, din cauza experiențelor trecute ale participanților, aceștia să se aștepte să găsească fotografii ce ilustrează tema sau sarcina-întrebare.
Obiectivele
A formula obiectivele va permite ca scopurile să fie explicite încă de la început. Participanții au în acest mod repere în derularea sesiunii și asupra rezultatelor așteptate. Pentru fiecare sesiune de lucru, animatorul va trebui să se fixeze asupra unui obiectiv precis, obiectiv pe care îl va comunica participanților. Obiectivele propuse vizează să ajute fiecare participant să reflecteze, să se exprime, să asculte, să descopere puterea reflexiei și a cuvântului pentru a atinge un grad mai înalt de conștientizare și maturizare și pentru a-și dezvolta propriile repere. Adesea, animatorul va prezenta mai întâi un obiectiv mai general, un obiectiv care vizează un orizont global de competență, de cunoștințe, de a-și lărgi câmpul de conștientizare. Apoi el va preciza care ar fi si obiectivul particular pentru sesiunea în curs. Acest obiectiv mai specific este mereu de ordinul explicitării diverselor capacități, competențe, atitudini, conștientizări.
Tema-întrebare
Obiectivul ales va fi tradus printr-o temă specifică, adesea formulată sub formă de întrebare, pe care participanții o vor îndeplini alegând una sau mai multe fotografii, pentru a exprima răspunsul la sarcina propusă. Dar înainte de a formula sarcina, animatorul va trebui să enunțe regulile de grup, indicații precise pe care le furnizează cu privire la derularea sesiunii, la organizarea intervențiilor în grup, la durata lor, la locul fotografiilor în comunicare. Regulile pot de asemenea să stabilească anumite obiective, orientarea demersului, limitele fixate intervențiilor. Fiecare sarcină-întrebare trebuie să fie gândită în funcție de compoziția grupului, de vârsta participanților, de preocupările și interesele lor, cât și de contextul în care se derulează sesiunea. Tema-întrebare este activitatea precisă, formulată în mod interogatoriu sau nu, care duce la alegerea personală a fotografiilor. Formularea temei-întrebare este o problemă-cheie a lucrului cu Photolangage. Sarcina propusă grupului trebuie să fie realizabilă de toți participanții, prin alegerea uneia sau a mai multor fotografii. Este important ca formularea să fie foarte precisă și să poată fi reformulată dacă unii participanți vor avea nevoie de clarificări pe parcurs.
Construirea reperelor
În travaliul grup, animatorul invită fiecare participant să se gândească la sine, prin intermediul experiențelor și acțiunilor sale și să aleagă ce dorește să comunice grupului. Dezvoltându-și capacitățile de înțelegere, fiecare poate să învețe mai bine să se plaseze față de celălalt. Metoda Photolangage are un obiectiv educativ și terapeutic, de organizare și de optimizare a sensibilității, a capacității de atenție și de ascultare, a conștiinței, a prezenței, a autenticității. Îmbunătățindu-și capacitatea de a gândi, fiecare participant se transformă, evoluează, își mărește capacitatea de a fin în relație cu celălalt, de a răspunde la solicitări, de a se angaja în relații interpersonale.
Concluzii
Utilizarea metodei Photolangage facilitează exprimarea personală și creează un spațiu de ascultare, plecând de la alegerea unor fotografii alb-negru sau color, în cadrul lucrului în grup. Participanții discută despre fotografiile prezentate, iar fiecare se distinge de celălalt prin exprimarea unor puncte de vedere diferite. Aspectele exprimate de fiecare în parte se intersectează, se ciocnesc, cresc, se combină până la punctul de a consolida subiectul în percepția sa sau la schimbarea viziunii sale originale. Fotografia are un rol transformator, dar și integrator. Travaliul în grup ajută la dezvoltarea personală, creșterea gradului de conștientizare, îmbunătățirea comunicării și relaționării.
Bibliografie:
Belisle, C., Photolangage. Corps, communication et violence a l’adolescence, Chronique Sociale, Lyon, 2015
Belisle, C., Photolangage. Adolescence, amour et sexualite, Chronique Sociale, Lyon, 2015
Belisle, C., Le Photolangage. Communiquer en groupe avec des photographies – Présentation de la méthode, Chronique Sociale, Lyon, 2015
Revista de Psihologie clinică și Psihoterapie 